(sec-roci-magmatice)=
# Roci magmatice

````{admonition} Intuiție
:class: tip
```{include} ../casete/03_minerale_roci/roci_magmatice.md
```
````

**Rocile magmatice** (eruptive) se formează prin răcirea și consolidarea magmei – topitură silicatică cu gaze dizolvate, cu temperaturi de 700–1 200 $^\circ$C – în adâncime sau la suprafață. După locul consolidării se disting:

- **roci plutonice (intruzive)** – consolidate lent, la adâncimi mari, în corpuri de dimensiuni mari (batolite, stocuri); răcirea lentă permite creșterea unor cristale mari, vizibile cu ochiul liber (granit, diorit, gabrou);

- **roci filoniene (hipabisale)** – consolidate în fisuri și crăpături (filoane, dyke-uri, sill-uri) la adâncimi mici; au structuri intermediare (pegmatit, aplit, lamprofir);

- **roci vulcanice (efuzive)** – consolidate rapid la suprafață, din lave; cristalele sunt microscopice sau lipsesc (sticlă vulcanică), adesea cu fenocristale într-o masă fundamentală fină (riolit, andezit, bazalt); rocile *piroclastice* (tufuri, aglomerate) rezultă din acumularea materialului expulzat exploziv.

După conținutul de silice ($\ce{SiO2}$), rocile magmatice se împart în **acide** ($>$ 65 %; granit, riolit), **intermediare** (52–65 %; diorit, sienit, andezit, trahit), **bazice** (45–52 %; gabrou, bazalt) și **ultrabazice** ($<$ 45 %; peridotit, dunit, piroxenit). Rocile acide sunt bogate în cuarț și feldspați și au culori deschise (leucocrate); rocile bazice și ultrabazice sunt bogate în minerale feromagneziene (olivină, piroxeni, amfiboli) și au culori închise (melanocrate), densitate mai mare și alterabilitate mai ridicată. Clasificarea modernă a rocilor plutonice și vulcanice se face pe baza proporțiilor modale (în volum) de cuarț (Q), feldspat alcalin (A), plagioclaz (P) și feldspatoizi (F), recalculate la 100 %, în dubla diagramă triunghiulară *QAPF* propusă de {cite:t}`Streckeisen1976` și adoptată de Subcomisia IUGS pentru sistematica rocilor magmatice {cite:p}`LeMaitre2002`. Diagrama ({numref}`Figura %s <fig-mag-qapf>`) este alcătuită din două triunghiuri cu baza comună A–P: în cel superior se plasează rocile saturate și suprasaturate în silice (cu cuarț), în cel inferior rocile subsaturate (cu feldspatoizi); cuarțul și feldspatoizii nu pot coexista în aceeași rocă. O rocă se poziționează după procentul de Q (sau F) din suma Q+A+P (respectiv F+A+P) și după raportul $100\cdot P/(A+P)$; de exemplu, un granit are Q = 20–60 % și P între 10 și 65 % din totalul feldspaților, în timp ce un diorit sau un gabrou au Q $<$ 5 % și P $>$ 90 %; dioritul se deosebește de gabrou prin plagioclazul mai sodic (An $<$ 50) și prin conținutul mai mic de minerale mafice. Pentru rocile în care mineralele mafice depășesc 90 % (peridotite, piroxenite, hornblendite) se folosesc diagrame separate, bazate pe proporțiile de olivină, piroxeni și amfiboli. Rocile vulcanice se clasifică într-o diagramă QAPF cu aceleași câmpuri, dar cu denumiri proprii (riolit, dacit, trahit, andezit/bazalt, fonolit etc.), iar atunci când proporțiile modale nu pot fi determinate (roci afanitice sau sticloase) se folosește clasificarea chimică TAS (alcalii totale–silice) {cite:p}`LeMaitre2002`.

```{figure} ../figures/svg/mag-qapf.svg
:name: fig-mag-qapf
:width: 98%

Dubla diagramă QAPF pentru clasificarea rocilor plutonice cu minerale mafice M $<$ 90 % (după {cite:alp}`Streckeisen1976` și {cite:alp}`LeMaitre2002`, simplificat). Q – cuarț, A – feldspat alcalin, P – plagioclaz, F – feldspatoizi; numerele câmpurilor sunt cele din nomenclatura IUGS.
```

**În această secțiune:**

- {ref}`sec-mag-structura`
- {ref}`sec-mag-plutonice`
- {ref}`sec-mag-filoniene`
- {ref}`sec-mag-vulcanice`