(sec-sed-detritice)=
# Roci detritice (allogene)

````{admonition} Intuiție
:class: tip
```{include} ../casete/03_minerale_roci/sed_detritice.md
```
````

Rocile detritice sunt formate din fragmente (*claste*) ale altor roci, transportate și depuse mecanic. Ele se clasifică după *dimensiunea granulelor* și după *gradul de cimentare*. Depozitele **necimentate** (mobile) formează seria: grohotiș (fragmente colțuroase de versant), blocuri, bolovăniș, pietriș, nisip, praf și argilă (Figurile {numref}`%s <fig-sed-grohotis>`–{numref}`%s <fig-sed-papusi-loess>`); rocile **cimentate** corespunzătoare sunt breccia (fragmente colțuroase), conglomeratul (fragmente rotunjite), gresia (nisip cimentat), siltitul și argilitul (Figurile {numref}`%s <fig-sed-breccie>`–{numref}`%s <fig-sed-gresie>`). **Loessul** este o rocă prăfoasă, gălbuie, poroasă, de origine eoliană, cu carbonat de calciu și cu structură macroporică, sensibilă la umezire (tasări suplimentare la umezire – NP 125-2010); acoperă suprafețe întinse în Câmpia Română, Dobrogea și Moldova și este unul dintre cele mai importante terenuri dificile de fundare din România ({numref}`Capitolul %s <ch-accidente>`). **Argilele** sunt roci pelitice, alcătuite predominant din minerale argiloase, plastice în stare umedă, impermeabile, compresibile, unele cu umflări și contracții mari.

Clasificarea granulometrică a pământurilor folosită în geotehnica europeană este cea din SR EN ISO 14688-1 {cite:p}`SR_EN_ISO_14688_1`, reprodusă în {numref}`Tabelul %s <tab-sed-granulometrie>`; limitele dintre fracțiuni urmează o progresie logaritmică (2 – 6,3 – 20 – 63 – 200 mm și submultiplii lor), iar fiecare fracțiune are un simbol standardizat, folosit în descrierea probelor și în profilurile de foraj (de exemplu *saGr* = pietriș cu nisip, *clSi* = praf argilos).

~~~{list-table} Fracțiunile granulometrice ale pământurilor conform SR EN ISO 14688-1:2018 {cite:p}`SR_EN_ISO_14688_1`.
:name: tab-sed-granulometrie
:header-rows: 1

* - **Fracțiune**
  - **Subfracțiune**
  - **Simbol**
  - **Dimensiunea particulelor (mm)**
* - blocuri mari
  - &nbsp;
  - LBo
  - $>$ 630
* - blocuri
  - &nbsp;
  - Bo
  - 200–630
* - bolovăniș
  - &nbsp;
  - Co
  - 63–200
* - pietriș (Gr)
  - pietriș mare
  - CGr
  - 20–63
* - &nbsp;
  - pietriș mediu
  - MGr
  - 6,3–20
* - &nbsp;
  - pietriș mic
  - FGr
  - 2,0–6,3
* - nisip (Sa)
  - nisip mare
  - CSa
  - 0,63–2,0
* - &nbsp;
  - nisip mediu
  - MSa
  - 0,2–0,63
* - &nbsp;
  - nisip fin
  - FSa
  - 0,063–0,2
* - praf (Si)
  - praf mare
  - CSi
  - 0,02–0,063
* - &nbsp;
  - praf mediu
  - MSi
  - 0,0063–0,02
* - &nbsp;
  - praf fin
  - FSi
  - 0,002–0,0063
* - argilă
  - &nbsp;
  - Cl
  - $\le$ 0,002
~~~

**Grohotiș.** Acumulare de fragmente colțuroase, nesortate, de dimensiuni de la centimetri la metri, rezultate din dezagregarea mecanică (îngheț–dezgheț, insolație) a rocilor dure de pe versanții abrupți și deplasate gravitațional la baza acestora, unde formează conuri și pânze de grohotiș ({numref}`Figura %s <fig-sed-grohotis>`). Compoziția reflectă roca-mamă (calcare, gresii, roci cristaline). Sunt depozite afânate, foarte permeabile, cu goluri mari, instabile (unghiul de taluz natural apropiat de unghiul de frecare) și în continuă mișcare pe versanții alpini; drumurile și lucrările amplasate pe grohotișuri sunt expuse la căderi de pietre și la deformații, iar grohotișurile vechi, fixate și colmatate cu material fin, pot deveni terenuri de fundare acceptabile numai după verificarea grosimii și a compactității lor.

**Blocuri și bolovăniș.** Fragmentele de rocă de peste 200 mm (blocuri) și cele de 63–200 mm (bolovăniș) sunt transportate numai de ghețari, de torenți cu energie mare, de curgerile de debris și de valurile furtunilor (Figurile {numref}`%s <fig-sed-blocuri>` și {numref}`%s <fig-sed-bolovanis>`). Blocurile rotunjite din albiile râurilor de munte și din morene apar frecvent în depozitele de terasă și în conurile de dejecție. Pentru geotehnician, prezența lor înseamnă dificultăți de forare și de prelevare a probelor (carotarea nu este reprezentativă), obstacole pentru piloți și palplanșe, dar și un teren de fundare cu rezistență mare, dacă blocurile sunt înglobate într-o matrice compactă.

**Pietriș.** Fracțiunea 2–63 mm, alcătuită din fragmente rotunjite (*galeți*) de roci și minerale rezistente – cuarț, cuarțite, gresii, roci cristaline, calcare – depuse de râuri (aluviuni de albie și de terasă), de valuri (pietrișuri de plajă) și de ghețari ({numref}`Figura %s <fig-sed-pietris>`). Are structură clastică, sortare variabilă și, de regulă, nisip în interspații. Pietrișurile sunt cele mai bune terenuri de fundare dintre pământuri (capacitate portantă mare, tasări mici și rapide), acvifere excelente (permeabilități de $10^{-3}$–$10^{-1}$ m/s) și principalul agregat natural pentru betoane; în România formează terasele și luncile râurilor mari, stratul-reper „pietrișurile de Colentina” și „de Frătești” din Câmpia Română și depozitele conurilor piemontane. Permeabilitatea ridicată creează însă probleme la excavațiile sub nivelul apei subterane (epuismente, infiltrații pe sub baraje).

**Nisip.** Fracțiunea 0,063–2 mm, formată predominant din granule de cuarț, cu feldspați, mice, fragmente de roci și minerale grele, depusă de râuri, valuri și vânt ({numref}`Figura %s <fig-sed-nisip>`). După geneză, nisipurile aluvionare sunt slab sortate, cu granule subrotunjite; cele marine, de plajă, bine sortate și rotunjite; cele eoliene, foarte bine sortate, mate, cu granule aproape sferice. Nisipurile sunt pământuri necoezive, permeabile, cu tasări mici în stare îndesată; în stare afânată și saturată sunt însă susceptibile la *lichefiere* sub acțiuni seismice ({numref}`Secțiunea %s <sec-cut-lichefiere>`), iar nisipurile fine, sub gradient hidraulic, dau naștere fenomenelor de antrenare hidrodinamică (*nisipuri curgătoare*, sufozie) care pun în pericol excavațiile și fundațiile. Nisipul de râu și cel de carieră (nisip de concasare) sunt agregate de bază pentru betoane și mortare ({numref}`Secțiunea %s <sec-rc-agregate>`).

**Praf.** Fracțiunea 0,002–0,063 mm (silt), alcătuită din granule fine de cuarț, feldspați, carbonați și mice, cu o proporție variabilă de minerale argiloase ({numref}`Figura %s <fig-sed-praf>`). Se depune în lunci, lacuri, lagune și pe platforma continentală, precum și prin acumulare eoliană. Prafurile au coeziune redusă, plasticitate mică, sunt foarte sensibile la variațiile de umiditate (își pierd rapid rezistența la saturare), au capilaritate mare (ridicarea capilară de ordinul metrilor) și sunt *gelive* – sub acțiunea înghețului formează lentile de gheață și se umflă, apoi la dezgheț se înmoaie; de aceea sunt materiale nedorite în terasamente și în stratele de fundație ale drumurilor. În foraje, deosebirea prafurilor de argile și de nisipurile fine se face prin încercări simple de teren (dilatanță, rezistență în stare uscată) și prin analize granulometrice.

**Loess.** Rocă prăfoasă (predominant 0,01–0,05 mm), gălbuie, de origine eoliană, depusă în perioadele reci ale Cuaternarului din pulberea spulberată de vânt din câmpiile periglaciare și din luncile râurilor ({numref}`Figura %s <fig-sed-loess>`). Este alcătuit din cuarț, feldspați, carbonat de calciu (10–30 %) și minerale argiloase, are porozitate mare (40–50 %), cu *macropori* vizibili cu ochiul liber, este necimentat sau slab cimentat cu carbonat și se menține în pereți verticali; conține frecvent concrețiuni calcaroase – *păpuși de loess* ({numref}`Figura %s <fig-sed-papusi-loess>`) – și orizonturi de paleosoluri roșcate. Proprietatea sa geotehnică definitorie este **sensibilitatea la umezire**: la saturare, legăturile dintre granule se distrug și loessul suferă tasări suplimentare bruște (prăbușire structurală), chiar sub greutatea proprie, ceea ce l-a încadrat în categoria *pământurilor sensibile la umezire* (PSU), reglementată prin NP 125-2010 {cite:p}`NP125-2010`. Loessul și depozitele loessoide acoperă suprafețe întinse în Câmpia Română, în Dobrogea, în Câmpia de Vest și în sudul Moldovei, cu grosimi de la câțiva metri la peste 30 m; ele constituie principalul teren dificil de fundare din România, la originea a numeroase avarii ale construcțiilor ({numref}`Capitolul %s <ch-accidente>`).

**Argilă.** Rocă pelitică, alcătuită în proporție însemnată din particule sub 0,002 mm și din minerale argiloase (illit, caolinit, montmorillonit – {numref}`Secțiunea %s <sec-min-silicati>`), cu cuarț fin, carbonați, materie organică și pirită ({numref}`Figura %s <fig-sed-argila>`). Se depune din suspensie, în ape liniștite (lacuri, lagune, platforma continentală, bazine oceanice), cu structură laminată sau masivă. Argilele sunt coezive, plastice în stare umedă, practic impermeabile, compresibile (tasări mari și de lungă durată prin consolidare), cu rezistență la forfecare dependentă de starea de consistență și de istoria încărcărilor; cele bogate în montmorillonit prezintă umflări și contracții mari la variațiile de umiditate, cu efecte distructive asupra construcțiilor ușoare (NP 126-2010 {cite:p}`NP126-2010`), iar cele cu pirită și materie organică generează ape agresive. În România sunt foarte răspândite: argilele pliocene și cuaternare din Câmpia Română (inclusiv complexul argilos intermediar de sub București), argilele sarmațiene din Podișul Moldovei, argilele și marnele din Subcarpați și din Bazinul Transilvaniei. Prin cimentare și compactare diagenetică argilele trec în *argilite* (roci compacte, care nu se mai înmoaie rapid în apă) și în *șisturi argiloase* (fisile, cu laminație).

**Breccie.** Rocă detritică cimentată, alcătuită din fragmente colțuroase (*claste* de peste 2 mm) legate printr-un ciment carbonatic, silicios sau feruginos ({numref}`Figura %s <fig-sed-breccie>`). Forma colțuroasă a fragmentelor indică transport scurt sau absent: brecii de versant (grohotișuri cimentate), brecii de prăbușire în carst, brecii sedimentare de la baza unor formațiuni transgresive; nu trebuie confundate cu breciile tectonice (de falie – {numref}`Secțiunea %s <sec-met-dinamic>`) și cu cele vulcanice. Proprietățile mecanice sunt dictate de natura și de gradul cimentării și sunt foarte neomogene; breciile calcaroase bine cimentate sunt piatră ornamentală apreciată (breciile de Ruschița, de Vașcău <span class="todo">[DE VERIFICAT: localitățile]</span>).

**Conglomerat.** Echivalentul cimentat al pietrișurilor: galeți rotunjiți, de dimensiuni de la 2 mm la decimetri, legați printr-o matrice nisipoasă și un ciment carbonatic sau silicios ({numref}`Figura %s <fig-sed-conglomerat>`). Conglomeratele *polimictice* (cu galeți din roci variate) sunt tipice depozitelor fluviale și deltaice grosiere de la baza ciclurilor de sedimentare și zonelor de margine ale bazinelor (conglomeratele de Bucegi, de Ciucaș, conglomeratele miocene din Subcarpați); cele *oligomictice* (galeți de cuarț) indică maturitate ridicată. Când sunt bine cimentate constituie terenuri de fundare bune și roci rezistente, dar cu galeții slab legați se dezagregă rapid prin alterarea cimentului, dând prăbușiri de blocuri și versanți instabili; forarea și excavarea lor sunt dificile din cauza neomogenității.

**Gresie.** Nisip cimentat, cu granule de 0,063–2 mm, predominant de cuarț, cu feldspați, mice și fragmente litice, legate prin ciment silicios (gresii cuarțitice, cele mai rezistente), carbonatic (gresii calcaroase), argilos (gresii friabile) sau feruginos ({numref}`Figura %s <fig-sed-gresie>`). După compoziție se deosebesc *gresiile cuarțoase* (cuarțarenite), *arcozele* (bogate în feldspați, derivate din granite) și *graywackele* (cu fragmente litice și matrice argiloasă abundentă, tipice turbiditelor). Gresiile sunt cele mai răspândite roci ale flișului carpatic (gresia de Tarcău, gresia de Kliwa, gresia de Fusaru), în alternanță ritmică cu marne și argile; această alternanță conferă masivului o *anizotropie* marcată: rezistența și permeabilitatea diferă cu ordinul de mărime între direcția paralelă și cea perpendiculară pe stratificație, iar stratele de marnă înmuiate devin suprafețe de alunecare, mai ales când stratificația este înclinată spre vale ({numref}`Capitolul %s <ch-alunecari>`). Gresiile silicioase sunt piatră de construcție și de pavaj, gresiile poroase sunt acvifere și roci-magazin pentru hidrocarburi; rezistența lor la compresiune variază de la câțiva MPa (gresii argiloase) la peste 150 MPa (cuarțarenite silicioase) {cite:p}`Bell2007`.

::::{grid} 1 2 3 3
:gutter: 2

:::{grid-item}
```{figure} ../figures/foto/cap_3/roci_sedimentare/grohotis.jpg
:name: fig-sed-grohotis
:width: 100%

Grohotiș (sursa: {cite:alp}`Grohotis_publicdomain`)
```
:::
:::{grid-item}
```{figure} ../figures/foto/cap_3/roci_sedimentare/blocuri.jpg
:name: fig-sed-blocuri
:width: 100%

Blocuri (sursa: {cite:alp}`Blocuri_publicdomain`)
```
:::
:::{grid-item}
```{figure} ../figures/foto/cap_3/roci_sedimentare/bolovanis.jpg
:name: fig-sed-bolovanis
:width: 100%

Bolovăniș (sursa: {cite:alp}`Bolovanis_publicdomain`)
```
:::
:::{grid-item}
```{figure} ../figures/foto/cap_3/roci_sedimentare/pietris.jpg
:name: fig-sed-pietris
:width: 100%

Pietriș (sursa: {cite:alp}`Pietris_publicdomain`)
```
:::
:::{grid-item}
```{figure} ../figures/foto/cap_3/roci_sedimentare/nisip.jpg
:name: fig-sed-nisip
:width: 100%

Nisip (sursa: {cite:alp}`Nisip_publicdomain`)
```
:::
:::{grid-item}
```{figure} ../figures/foto/cap_3/roci_sedimentare/praf.jpg
:name: fig-sed-praf
:width: 100%

Praf (sursa: {cite:alp}`Praf_publicdomain`)
```
:::
:::{grid-item}
```{figure} ../figures/foto/cap_3/roci_sedimentare/loessuri.jpg
:name: fig-sed-loess
:width: 100%

Loess (sursa: {cite:alp}`Loessuri_publicdomain`)
```
:::
:::{grid-item}
```{figure} ../figures/foto/cap_3/roci_sedimentare/argile.jpg
:name: fig-sed-argila
:width: 100%

Argilă (sursa: {cite:alp}`Argile_publicdomain`)
```
:::
:::{grid-item}
```{figure} ../figures/foto/cap_3/roci_sedimentare/papusi_de_loess.jpg
:name: fig-sed-papusi-loess
:width: 100%

Păpuși de loess (concrețiuni calcaroase) (sursa: {cite:alp}`Papusi_de_loess_publicdomain`)
```
:::
::::

(fig-sed-detritice-mobile)=
:::{div} legenda-grup
Roci detritice necimentate (pământuri), în ordinea descrescătoare a dimensiunii granulelor.
:::

::::{grid} 1 2 3 3
:gutter: 2

:::{grid-item}
```{figure} ../figures/foto/cap_3/roci_sedimentare/breccii.jpg
:name: fig-sed-breccie
:width: 100%

Breccie (sursa: {cite:alp}`Breccii_publicdomain`)
```
:::
:::{grid-item}
```{figure} ../figures/foto/cap_3/roci_sedimentare/conglomerate.jpg
:name: fig-sed-conglomerat
:width: 100%

Conglomerat (sursa: {cite:alp}`Conglomerate_publicdomain`)
```
:::
:::{grid-item}
```{figure} ../figures/foto/cap_3/roci_sedimentare/gresii.jpg
:name: fig-sed-gresie
:width: 100%

Gresie (sursa: {cite:alp}`Gresii_publicdomain`)
```
:::
::::

(fig-sed-detritice-cimentate)=
:::{div} legenda-grup
Roci detritice cimentate.
:::