(sec-rc-lianti)=
# Lianți minerali și materii prime

````{admonition} Intuiție
:class: tip
```{include} ../casete/11_roci_constructii/rc_lianti.md
```
````

O parte importantă a rocilor exploatate în cariere nu ajunge în construcții ca piatră sau ca agregat, ci este transformată, prin ardere sau prin măcinare, în **lianți minerali** – var, ciment, ipsos – capabili să lege granule de agregat într-un material solid, prin reacții de hidratare sau de carbonatare.

**Calcarele** (Secțiunile {numref}`%s <sec-sed-autigene>` și {numref}`%s <sec-sed-biogene>`) sunt materia primă de bază atât pentru **var**, cât și pentru **ciment**. Varul se obține prin calcinarea calcarului relativ pur la circa 900–1 000 °C, cu degajare de dioxid de carbon și obținerea oxidului de calciu (var nestins, $\ce{CaO}$), care, stins cu apă, dă hidroxidul de calciu ($\ce{Ca(OH)2}$); acesta se întărește lent, prin recarbonatare la contactul cu $\ce{CO2}$ din atmosferă, reformând carbonatul de calciu inițial. Cimentul Portland se obține din amestecul, în proporții controlate, de calcar (aproximativ 75–80 %) și argilă sau marnă (aducând silice, alumină și oxizi de fier), ars la temperaturi de circa 1 450 °C până la formarea clincherului, apoi măcinat împreună cu o mică proporție de gips, care reglează timpul de priză {cite:p}`Bell2007`.

**Argilele** ({numref}`Secțiunea %s <sec-sed-detritice>`) sunt, așadar, a doua materie primă esențială pentru industria cimentului, dar și materia primă pentru cărămizi, țigle și alte produse ceramice de construcție; compoziția mineralogică a argilelor (proporția de illit, caolinit, montmorillonit) determină atât comportarea la ardere, cât și proprietățile geotehnice discutate în alte capitole (plasticitate, potențial de umflare–contracție).

**Gipsul** și **anhidritul** ({numref}`Secțiunea %s <sec-min-sulfati>`, {numref}`Tabelul %s <tab-min-gips-anhidrit>`) sunt materii prime pentru **ipsos** (obținut prin calcinare parțială a gipsului, la temperaturi joase, circa 150–180 °C) și pentru șape și cimenturi speciale pe bază de anhidrit; gipsul intră, de asemenea, ca adaos în proporție mică (3–5 %) în cimentul Portland, cu rolul de a regla timpul de priză, împiedicând priza rapidă a aluminaților din clincher. Aceleași minerale, atunci când apar natural în masivul de rocă sau în terenul de fundare, ridică probleme geotehnice discutate în {numref}`Secțiunea %s <sec-min-sulfati>`: solubilitate, formare de goluri și presiuni de umflare la hidratarea anhidritului.