3.2.3. Roci filoniene

Intuiție

Magma care nu a mai ajuns la suprafață a înghețat pe drum, în crăpături. Rezultă corpuri subțiri, ca niște pereți sau plăci, care taie rocile din jur. Pentru inginer, un filon este o schimbare bruscă de rocă pe câțiva metri și, adesea, un drum pentru apă.

Rocile filoniene se consolidează în crăpăturile rocilor înconjurătoare, formând corpuri tabulare (filoane, dyke-uri, sill-uri) cu grosimi de la centimetri la zeci de metri. Rocile filoniene acide sunt asociate granitelor: pegmatitul, cu cristale foarte mari (centimetri–metri) de cuarț, feldspat și mice, formate din topituri reziduale bogate în volatile, și aplitul, fin-granular, echigranular, alcătuit din cuarț și feldspat (Figurile 3.29–3.30). Rocile filoniene bazice – lamprofirele – sunt roci melanocrate, porfirice, cu fenocristale de biotit, amfiboli sau piroxeni (Figura 3.31). Pentru inginer, filoanele sunt importante ca zone de contrast mecanic și de alterare diferențiată în masivele de rocă (de exemplu în excavațiile de tunel).

Figura 3.29 Pegmatit granitic (foto: I. Boți).

Figura 3.30 Aplit (foto: I. Boți).

Roci filoniene acide.

Figura 3.31 Lamprofir – rocă filoniană bazică (foto: I. Boți).