3.1.7. Sulfuri

Intuiție

Pirita arată ca aurul, dar se poartă ca un acumulator de acid: în contact cu aerul și apa se oxidează, dă acid sulfuric și sulfați care atacă betonul și umflă terenul. Câteva procente de pirită într-o umplutură pot ridica o pardoseală.

Sulfurile sunt combinații ale sulfului cu metale sau semimetale; majoritatea sunt minerale opace, cu luciu metalic, densitate mare și constituie principalele minereuri de metale neferoase. Pentru inginer prezintă interes:

• pirita (\(\ce{FeS2}\)) – galbenă-aurie (aurul nebunilor), cristale cubice cu fețe striate, duritate 6–6,5, urmă neagră-verzuie; foarte răspândită ca mineral accesoriu în roci magmatice, metamorfice și sedimentare (argile, marne, cărbuni);

• galena (\(\ce{PbS}\)) – cenușie, luciu metalic, clivaj perfect după cub, densitate 7,5;

• blenda (sfalerit, \(\ce{ZnS}\)) și calcopirita (\(\ce{CuFeS2}\)) – minereuri de zinc și cupru;

• stibina (\(\ce{Sb2S3}\)), cinabrul (\(\ce{HgS}\)), arsenopirita (\(\ce{FeAsS}\)).

Pirita și construcțiile

Prin expunere la aer și apă, pirita se oxidează, formând acid sulfuric și sulfați de fier. Consecințele inginerești sunt multiple: (i) apele acide și sulfatice rezultate atacă betonul și armăturile; (ii) în argilele și șisturile cu pirită, formarea gipsului și a jarositului se produce cu creștere de volum, provocând ridicarea pardoselilor și fisurarea construcțiilor (pyrite heave); (iii) agregatele cu pirită produc pete de rugină și exfolieri în betoane și în piatra de fațadă; (iv) umpluturile din șisturi piritoase pot suferi umflări importante. Identificarea piritei în terenul de fundare și în agregatele de carieră este, de aceea, obligatorie.