Oxizi și hidroxizi

3.1.6. Oxizi și hidroxizi#

Intuiție

Culoarea ruginie a unui pământ sau a unei roci alterate vine aproape întotdeauna de la oxizii și hidroxizii de fier. Sunt mineralele care rămân după ce apa a spălat restul și, de aceea, un semn bun că privim o zonă alterată.

Oxizii sunt combinații ale oxigenului cu metale, iar hidroxizii conțin în plus gruparea (\(\ce{OH}\))\(^-\). Cei mai importanți pentru geologia inginerească sunt oxizii și hidroxizii de fier și de aluminiu:

  • magnetit (\(\ce{Fe3O4}\)) – negru, opac, luciu semimetalic, duritate 5,5–6, puternic magnetic; mineral accesoriu în rocile magmatice și metamorfice, minereu de fier;

  • hematit (\(\ce{Fe2O3}\)) – roșu, brun sau negru-cenușiu, cu urmă roșie-brună caracteristică; pigmentul care colorează în roșu multe roci sedimentare (gresii, argile roșii);

  • limonit / goethit (\(\ce{FeO(OH) * nH2O}\)) – brun-gălbui, mat, pământos; produs de alterare al mineralelor cu fier, responsabil de culoarea galben-ruginie a pământurilor și a rocilor alterate; formează concrețiuni și cruste;

  • hidroxizi de aluminiu (gibbsit, boehmit, diaspor) – constituenții bauxitelor, roci reziduale formate prin alterare intensă în climat tropical;

  • cuarț (\(\ce{SiO2}\)) – deși este chimic un oxid, prin structura sa cristalină este încadrat la silicați (tectosilicați) și este tratat în Secțiunea 3.1.8.

Opalul și agatul (silice amorfă, respectiv criptocristalină) sunt ilustrate în Figurile 3.12–3.14. [DE COMPLETAT: proprietățile oxizilor și hidroxizilor în tabel.]