3.3. Roci metamorfice#
Intuiție
Coci o pâine: aluatul nu se topește, dar nu mai este aluat. Rocile îngropate adânc, la căldură și presiune, se schimbă la fel, în stare solidă: mineralele vechi dispar, cresc altele noi și, dacă sunt strânse dintr-o parte, se așază toate pe aceeași direcție.
Rocile metamorfice rezultă din transformarea, în stare solidă, a unor roci preexistente (magmatice, sedimentare sau metamorfice) sub acțiunea temperaturii, a presiunii și a fluidelor chimic active, în condiții diferite de cele în care s-au format rocile inițiale. Metamorfismul produce recristalizarea mineralelor vechi, apariția unor minerale noi (tipomorfe: granați, disten, sillimanit, andaluzit, staurolit, clorit etc.) și, de regulă, o orientare a mineralelor (șistozitate) perpendiculară pe direcția presiunii maxime. După condițiile de formare se disting:
metamorfismul regional – afectează volume mari de roci în zonele de orogeneză, sub acțiunea combinată a presiunii și temperaturii; produce marea majoritate a șisturilor cristaline (filite, micașisturi, gnaise, amfibolite);
metamorfismul de contact (termic) – la contactul cu corpurile magmatice, sub acțiunea predominantă a temperaturii; produce corneene, marmure, skarne;
metamorfismul dinamic (cataclastic) – în zonele de falie și de forfecare, prin sfărâmare și laminare mecanică; produce brecii de falie, cataclazite și milonite.
După intensitatea (gradul) metamorfismului regional, în școala geologică românească se deosebesc epizona (temperaturi și presiuni scăzute: filite, ardezii, șisturi cloritoase, șisturi grafitoase), mezozona (condiții medii: micașisturi, cuarțite, marmure) și catazona (temperaturi și presiuni ridicate: gnaise, amfibolite, eclogite, granulite).
În această secțiune: